Membru:
|
|
 |
 |
| Capatul pamantului |
La lumina lanternei frontale urc din greu printre bolovanii imensi ai morenei laterale. Este ora 5 dimineta. Trebuie sa ajung pe marginea lacului Acarreo inainte de rasaritul soarelui. Regulamentul Parcului National Torres del Paine interzice camparea in zona; aceasta trebuie sa ramana virgina, neatinsa de civilizatie.
De la bivuac pana la lac am de urcat 1 ora si jumatate pe intuneric printre stancile imense adunate pe morena fostului ghetar. Pierd firava poteca fara prea mare perere de rau. E totuna pe unde mergi; la fel de rau peste tot. Imi iau ca reper o stanca de marimea unei case, profilata pe cerul ce incepe sa se lumineze si incerc sa mentin directia prin labirintul de stanci. Ajuns pe buza morenei raman blocat la vederea peisajului. Turnurile Paine sunt co-lo-sa-le; la propriu.
Patagonia de sud si in special Torres del Paine mi-au "picat cu tronc" in urma cu multi ani cand am gasit pe internet o imagine cu o familie de guanaco (ierbivor inrudit cu lama) profilata pe Cuernos del Paine ? unul din varfurile de granit ale masivului. Singurele informatii pe care le aveam despre muntii Patagoniei erau cele despre piramida de stanca Fitz Roy, celebra prin dificultatea escaladei.
Cum sa nu-ti doresti sa vezi un astfel de loc. Dar mai ales sa-l fotografiezi. Usor de zis? si am inceput sa caut informatii. Pe masura documentarii am realizat ca vremea rea nu e o gluma, in special vantul este cel care imi va da de furca.
Insa odata asumata provocarea, gasirea de solutii pentru feluritele probleme au insemnat mici victorii pe drumul catre Patagonia.
Pana la acea ora Patagonia era cel mai important proiect fotografic abordat ca expeditie. Desi experienta de munte nu-mi lipseste, era prima data cand fotografia a fost scopul principal al expeditiei. A trebuit sa raportez toate etapele de parcurs acestui scop: cum calatoresc cu avionul cu echipamentul fotografic care are vreo 10-12 kg. (pe langa echipamentul de munte de 20-25 kg), protectia celor 40 de filme dia care nu trebuie sa treaca de multe ori prin radiatiile de la controlul bagajelor (se stie ca radiatiile sunt cumulative si prin repetate treceri prin sistemul de scanare pot capata un voal ce distuge imaginea finala). Nu in cele din urma au fost cele de stabilire a itinerarului, a etapelor zilnice, a posibilitatilor de aprovizionare cu alimente si combustibil, surse de energie electrica pentru acumulatorii camerei, si cate altele. Cel mai important reper la care s-au raportat toate celelalte eforturi: ora la care trebuie sa fiu in anumite puncte din traseu pentru a avea lumina buna. Cum dimineata si seara sunt orele favorabile pentru fotografia de peisaj am stabilit ca deplasarile intre diferitele zone de interes sa le facem pe parcursul zilei intre orele 11 si 17. N-am reusit sa respect ad literam programul propus. Ajuns la fata locului am constat ca lucrurile nu stau chiar asa cum stiam. Unele mai rele, altele mai bune. Informatia gasita pe internet a fost corecta in proportie de 90 % dar nu exaustiva.
Practic timp de doua saptamani programul s-a rezumat la trei momente: dimineata la ora 5 eram in picioare pentru a ajunge la rasaritul soarelui la locul de statie ales, dupa ora 11 in deplasare de la un obiectiv la altul iar dupa ora 17 fotografii la urmatorul punct sau gasirea unor cadraturi avantajoase pentru dimineata urmatoare.
Intr-un singur loc am ramas pentru doua zile, la atractia principala a parcului: turnurile cerului azuriu ? Torres del Paine.(foto 2). Turnul central, desi nu e cel mai inalt, are o verticala de 1000 de metri iar de la baza lui pana la nivelul lacului de unde am facut majoritatea fotografiilor mai sunt inca 1000 de metri diferenta de nivel. Practic pentru a cuprinde o verticala de 2000 m e nevoie sa fii la o distanta suficinet de mare sau sa abordezi subiectul cu un obiectiv superangular. Dezavantajul superangularului consta in faptul ca intraga maretie a locului este distorsionata. Raporturile intre elementele de compozitie a cadrului nu ajuta la redarea grandorii peisajului. Dar cum alta posibilitate nu este, am incercat sa utilizez elemente ale peisajului care, recognoscibile fiind, pot da adevatata dimensiune a reliefului. Raportul intre umbra norilor proiectata pe turnuri si acestea, dau masura reala a turnurilor. Jocul de umbra si lumina, bine distribuit, intregesc compozitia iar utilizarea unui filtru degrade neutru m-a ajutat sa echilibrez expunerea.
Echipamentul fotografic folosit:
- doua corpuri de Nikon, F 100 si D 100. Desi accentul l-am pus pe aparatul digital cu care am tras majoritatea imaginilor, acele cadre ca mi s-au parut foarte bune le-am tras pe diapozitiv Provia 100F, atat pentru back-up cat si pentru ulterioare proiectii de diapozitive, gustate inca de un public numeros. Acumulatorul suplimentar pentru D 100 este foarte necesar nu numai pe munte ci in toate situatiile in care se foloseste o camera digitala in regim de lucru aproape continuu.
- trei obiective Nikkor 17-35/2,8, 35-70/2,8 si 80-200/2,8 plus un teleconverter Tamron 2X in privinta opticii alese. Marele avantaj a fost ca am folosit aceeasi optica la ambele camere.
- set de filtre Cokin degrade neutre de o treapta si de doua, filtru de polarizare. Toate cele trei filtre sunt de baza pentru fotografia de peisaj. In Torres del Paine abundenta lacurilor, apusuri si rasarituri dramatice necesita o permanenta corectie a expunerii cu acest set de filtre.
- trepied Gitzo cu cap offset. Cantarind numai 1,7 Kg dar avand robustetea unui trepied cu o greutate cel putin dubla, permite atat o inaltime de lucru normala (1,5 m) cat si un punct de statie apropiat de sol.
- stocarea fotografiilor am facut-o pe un hard disk cu o memorie de 40 Gb cu acumulator suplimentar de 4 Ah care asigura o autonomie destul de mare a hard disk-ului.
- panou solar flexibil necesar incarcarii acumulatorilor.
- publicat: iunie 2005, CHIP Foto&Video
|
|
|
|
|
